Rainbow after the rain

Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii...

2011-09-04T09:22:00.000-07:00

"e usor a scrie versuri

cand nimic nu ai a spune"...spunea candva un mare poet...si avea atata dreptate..e usor sa incepi sa pictezi semne pe o coala alba de hartie atunci cand in spatele miscarii mecanice a mainii nu se ascunde nici macar un sentiment..dar totul se schimba atunci cand nu mana e cea care scrie ci inima..inima, care se confeseaza foii si isi spune fiecare secret ascuns, fiecare gand si fiecare tresarire..inima, cea care isi descrie sentimentul ce deodata a inundat-o si i-a dat un nou ritm..un ritm ametitor...inima mea in prezenta ta porneste intr-un nou maraton...

..in dimineata aceea privirile noastre s-au intalnit parca pentru prima data..imbratisarile furate si tachinarile parca nu isi mai gaseau loc intre noi..parea ca ceva cu totul nou ne inconjura..mi-ai vorbit asa cum nu o mai facusei pana atunci..si zambetele tale ma imbatau cu bucuria pe care o emanau...totul parea nou...totul in jur ma indemna sa te ascult macar pentru o secunda..dar incapatanarea mea si orgoliul..mantia aceea pe care eu refuzam sa o inlatur...toate aceste piedici nu m-au lasat sa pot citi emotia si bucuria, dorinta de a te apropia...ultima zi petrecuta in locul in care ne-am intalnit...privirea ta pierduta si un "la revedere..sa mai vii..te rog, sa mai treci din cand in cand pe aici".

..cate zile mai tarziu aveai sa imi spui ca ii voi lipsi cuiva foarte mult si ca iti pare si acum rau ca nu mi-ai oferit acel trandafir care ma astepta inca din zorii zilei ofilindu-se cu fiecare ora odata cu distanta care se ivea intre noi...te-am tachinat ca pe un copil si nu puteam sa inteleg cum tu ai putut sa spui"nu am avut curaj..m-ai respins toata ziua"..nu, nu puteam sa accept asta..nu te stiam asa..nu te vedeam asa..de fapt, fusesem doar superficiala si judecasem dupa aparente..

"nu toti trandafirii au spini"...da, ai dreptate! nu si cel pe care mi l-ai oferit zambind saptamana urmatoare..odata cu prima imbratisare ce nu mai era deloc una furata..

"cine se aseamana se aduna" sau "polii opusi se atrag" ?

2011-08-14T09:29:00.000-07:00

"cine se aseamana se aduna" sau "polii opusi se atrag"? ...cu intrebarea aceasta m-a surprins intr-o dimineata...ne vedeam in fiecare miercuri si vineri..ne salutam politicos si cam atat..eu, tipa rece, cubul de gheata, calota glaciara(cum mi-a spus de curand)...el, tipul sociabil, glumet..si cu toate astea..fiecare discutie care depasea doua-trei replici se solda cu un final neasteptat...imi promisesem mie sa nu mai cred asa usor ceea ce imi spun altii..sa privesc rece..sa nu am asteptari prea mari si sa uit ca mai exista si iubirea .."why we bother with love if it never lasts?"..cam asta era situatia pana in acea dimineata...

l-am privit..si fara sa vreau i-am zambit...cum nu mai zambisem de mult timp...era ceva in acea intrebare care ma intriga...de ce vroia un raspuns tocmai de la mine?...de ce acum?..nu am stiut ce sa ii raspund si asta ma deranja..ma blocase..am incercat un raspuns ocolit insa fara reusita.. a urmat o lectie de filosofie...a zambit si el multumit de rezultat..in sfarsit reusisem sa purtam o conversatie..pe moment surprinsa, treptat insa foarte intrigata de acel moment..credeam ca am uitat acele clipe insa curand am avut parte de o noua rasturnare de situatie..glumele, atentia pe care mi-o acorda, replicile pline de subinteles...toate capatau un nou contur..si astfel aveam in fata mea cea mai mare provocare de pana atunci: sa imi reneg orice sentiment..provocare pe care vroiam sa o trec..replicile acide, micile rautati, indiferenta mea si toate armele pe care le pusesem in joc pareau inutile in fata perseverentei lui ...SI ASTA MI-A PLACUT! ...un mesaj anonim, o discutie telefonica plina de intepaturi, umor, complimente...si din nou atitudinea mea glaciala...pana intr-o seara..un telefon neasteptat, replicile lui calde si dezamagirea pe care aveam sa i-o provoc cu raspunsurile mele ..

..nu mi se mai intamplase de mult timp sa incerc un sentiment de regret atat de puternic..fusesem rea, egoista, rece, fara sa ma gandesc macar o clipa la frumusetea gestului sau...au urmat stari contradictorii: cateva ore de neliniste, morala pe care eu insami mi-o faceam, amintirea clipelor dragute, glumele lui si hotararea de a-mi cere scuze printr-un mesaj ..TOTUL S-A SCHIMBAT DIN ACEL MOMENT!

(va urma)

Lectie de viata

2011-03-17T09:54:00.000-07:00

..un timp apasator..cerul innorat se revarsa parca peste intreg orasul..vantul imi alerga prin par ca si cum ar incerca sa se ascunda de cineva si sa se linisteasca putin..alergam cu bagajele in brate ca sa prind autobuzul care tocmai se pregatea sa paraseasca statia.

Am urcat grabita ..soferul tocmai impartea biletele si incerca sa ii explice unui calator ca nu e vina lui ca preturile au crescut. M-am asezat pe un ultim loc ramas liber langa o doamna eleganta ce nu parea sa aiba mai mult de 50 de ani...o adevarata doamna..

Curand a inceput o discutie de rutina cu un final total neasteptat..pe masura ce minutele se scurgeau, patrundeam intr-o alta lume..ma imbata treptat parfumul vremurilor de altadata.
Fiecare cuvant pe care il rostea era incarcat de o emotie puternica, insotit de o privire nostalgica si urmat de un oftat lung...vorbea, imi vorbea ca si cum s-ar confesa in fata unei prietene, imi incredinta treptat cele mai ascunse ganduri si sentimente..si atat de mult ii placea..s-a oprit si timida ca un copil mi-a spus"iarta-ma, vorbesc mult, prea mult"..i-am zambit dandu-i curaj sa continue...era ceva ce ma fascina..
Am vorbit despre tineri, frumusetea anilor studentiei, primele vise si primele dezamagiri...ma privea necontenit si incerca sa regaseasca increderea de a continua..
"domnisoara..odata am iubit..l-am iubit foarte mult pe acel baiat, prima iubire pe care nu am uitat-o nici acum chiar daca anii au trecut peste mine si au cernut alte si alte noi amintiri...eram doi studenti, doi tineri la inceput de drum, cu asteptari mari de la viata, cu sperante ...care s-au naruit..ma iubea si imi arata asta neincetat..ma astepta diminetile in fata caminului si ma urmarea in cantina facultatii desi nu invatam in acelasi loc..venea cat de des putea sa ma vada..la inceput mi-era teama..teama de noul inceput, de ceea ce simteam, dar mi-a dat curaj sa ma las purtata de valul sentimentelor care ma inundau..zambetul lui ..privirea aceea, nu le-am uitat niciodata..cat de mult am gresit! sa nu faci greseala mea! teama si distanta ne-au despartit..am renuntat sa mai credem in iubire...el, dezamagit de incercarile nenumarate de a ma aduce aproape de el, de ma desprinde din lumea falselor idei, a regulilor stricte pe care eu ma incapatanam nu numai sa le respect ci si sa mi le impun ..mi-a spus: daca ma iubesti cu adevarat, cauta-ma...eu, mult prea prinsa in lumea mea in care cel mai important era sa invat cat mai mult, sa ma inchid in paginile cartilor, eu m-am lasat prada falselor prejudecati...a plecat la Oradea ...am suferit enorm..timpul a trecut, iar munca mi-a fost rasplatita, dar ce pacat..nu era ce imi doream.
Ar fi trebuit sa plec cu el atunci, sa fiu eu, sa pornim impreuna pe acel drum, sa cred in noi..si cat de mult am gresit...am lasat distanta si timpul sa castige, sa ne invinga pe amandoi.Am intalnit un alt baiat, un om minunat dar pentru care nu am mai putut simti acelasi lucru..inima refuza sa mai bata la fel cum a batut odata, zambetul nu mai avea acelasi farmec si gropitele din obraji.. au devenit doar linii ale maturitatii..avem o familie frumoasa, doi copii reusiti, care ne-au implinit viata..dar uneori, privind pe fereastra stropii de ploaie regasesc cateva urme de lacrimi pe chipul meu imbatranit...prima iubire,nu se uita niciodata!nu uita asta, domnisoara, niciodata! nu lasa timpul sa treaca, caci regretele chiar dor si amintirile nu iarta...sunt umbre ale trecutului care te insotesc pretutindeni..invata tu din greseala mea!..in iubire nu exista granite, sunt doar false ziduri,mici obstacole, invata sa le treci acum pentru a nu regreta mai tarziu, mai bine regreti ceva ce ai facut, decat ceva ce nu ai facut...traieste din plin momentele minunate..eu asta nu am stiut sa fac..cate regrete"
...am coborat in statie unde ma astepta mama ca de fiecare data privind spre autobuzul care isi continua drumul..tocmai primisem o noua lectie..o lectie de viata..

toamna in oras

2010-10-31T05:33:00.000-07:00

When friendship meets love

2010-09-25T03:36:00.000-07:00

Our soul is a box full with different and contradictory feelings that come to surface at a time and this is how we live the most unexpected moments of our life .Today,i'm gonna tell you a short story about two of these most important feelings : friendship and love.

One day ,while friendship was dancing with the flowers of the spring and was enjoying the sun which shined so bright, met love ,and they started talking about life and people .

F:this is my favourite time of the year ,i feel so nice admiring the nature which came to life again and "getting drunk" with this fresh scents .

L:you're right! i feel the same too...actually ..you know ,my dear ,we are not so different .

F:well...i don't know...I'm the most popular feeling ,i bring happynes,delight,good moods,freedom ,frankness and candidness in people's life..i'm life the rain in the dessert ..i bring people together...

L:and i'm like you ,but updated,you know..i also bring wonderfull moments , butterflies in the stomach,daydreaming ,sweet emotions ...

F:that's true .

L:so..what have you been doing lately?

F:oooo, i'm living special days in a special story ..she is a nice ,self-confident and beautiful girl and he..he is an open-minded,great and attentive boy ..their story ,i think,is one of the most interesting and nicest i've ever seen..

L:hmm..that's good for you ,but who are these people you seem to care about so much ?

F:they met one autumn and like magic something special started between them two..long discussions ...funny moments...shared feelings ...shared stories and thoughts ...incredibly this story still lives despite quarrels and missunderstandings.

L:that's a beautiful friendship ,but it can be much more beautiful if you let me help you a bit ...they are special ,like you've just said ,but what if we two make a deal ?

F:what are you thinking about ?

L:well..i was just thinking ..they can make a great couple and maybe a little bit of love ..just a drop ...maybe this is exactly what they need ...

F:i don't know ..you see ..i think that life is full of surprises and we shouldn't force the hand of the destiny ...we are here to make people's life beautiful ..

L:but that's exactly what i've thought ..we can make this story more interesting ...we can help each other ..we can share everything ,and make a friendship-love lie.

F: you're a sweet thing ..love,the world's dream ..but i know them and i thing what makes them happy is this strange connection ...this magic thing between them ..i can't explain you ..maybe is something that can't be explained ..weird and enchanting...amazing and pleasant ...something that you rarely meet ..unique...that's the word UNIQUE ...

L: i still don't understand why you don't want to let me bring more brightness ..to bring some sparks ..

F:no..not this time ..this time we won't melt..time will decide whether love should appear or not..maybe they are made to be just friends ...

L:ok...but i still think you're acting selfishly and childishly ..

F: no...i'm trying to remain an innocent feeling between them two ...and one day ..who knows ..one day we may join in their life..

L:hope so..because i think i fell in love with their story ...

F:lol..you have no remedy ;))

L:see you soon ;))

vis de toamna ...

2010-09-14T10:51:00.000-07:00

pasesc incet pe covorul de frunze aramii si galbene;ma pierd prin amalgamul de culori pe care toamna le-a imbracat din nou,ca in fiecare an ,urcand pe tronul mult asteptat...tresar la zgomotul gutuii parguite ce se desprinde timida de pe ramura copacului batran,in adierea rece si ascutita a vantului tomnatic...ma imbat cu parfumul dulcetii de trandafiri si gustul strugurilor striviti de mainile bunicului si visez ca sunt eroina povestilor sale nemuritoare...
...pe prispa casei ,bunica toarce urmarind cu privirea blanda nepotii cu bujori in obraji ce alearga printre capitele de fan proaspat cosit.
...ploua...ploua cu stropi mari si reci ...si,da,ploua,"ploua" cu mere rosii gata de copt in vatra pentru a imbratisa caramelul si a aduce bucuria in inimile copiilor ;cu pere zemoase si nuci cu miezul dulce ..ploua cu miresme.
un iz melancolic imi aduce zambetul pe buze si un suspin adanc ...sunt doar amintiri...acum doar stau pe banca de langa castanul secular ,in parcul solitar,privind spre cerul innorat si ma intreb ..unde esti toamna de altadata ,toamna copilariei mele?..unde sunt zilele in care si eu ma pierdeam printre vise inocente ,intr-o lume minunata si refuzam cu incapatanare realitatea..nu lasam nimic trist sa patrunda in universul meu ,in lumea mea perfecta...s-a deschis cutia de cristal...s-a deschis ?! ...sau a deschis-o trecerea timpului ?...de ce ai deschis-o timpule ?...aaa ,ai crezut ca a venit timpul sa cresc?..dar,stii ce ?..sunt mai incapatanata decat tine ,uite asa...raman tot copil ..in interiorul meu se da o batalie intre esenta magica a copilariei ,cu sentimentele si trairile ei infantile si stropul de maturitate adus cu sine de cea de-a doua etapa,cea a adolescentei .
..anii adolescentei presara mii de vise pe cararea vietii mele ..imi aduc zambetele si lacrimi ,dar si cele mai frumoase sentimente..ma poarta pe aripile tineretii prin poienile pline de amintiri ce vor ramane pentru totdeauna in sufletul meu.

Inceputul unui joc in doi ..

2010-09-06T12:32:00.000-07:00

Ploua..ploua cu stropi marunti si limpezi.Ratacita printre ganduri privesc pe fereastra ca si atunci cand eram doar un copil ,care temandu-se de razboiul norilor se refugia in camera sa si asculta zgomotul fascinant al ploii.

Incepe sa imi placa atat de mult rolul pe care in aceasta etapa,viata mi l-a oferit prin tine .Desi nu iti spun ,doar din orgoliu,ai reusit sa ma eliberezi din mrejele cubului de gheata...dar cred ca de asta ti-ai dat seama si tu atunci cand mi-ai spus "curios..te-ai indragostit de un necunoscut si te schimbi desi nu vrei sa accepti..renunti la principiile tale si rigorile pe care fara sa inteleg de ce ,te incapatanezi sa ti le impui ."

Poate..poate e asa cum spui tu ..si cat nu iti place acest cuvant "poate" : "de ce imi dai mereu posibilitati cand ar fi atat de frumos sa fie certitudini?"...pentru ca poate mi-e teama de acest inceput ..sau mi-e teama sa nu fortez prea mult destinul care pana acum a tesut o poveste cum nu credeam ca voi trai vreodata...o poveste a mea.

Dar si tu te schimbi foarte mult .Acum esti altul !Indiferent si atat de distant la inceput ...atat de calm ,deschis si sincer acum.Stiindu-te astfel oare ma gandeam vreodata ca tu sa imi marturisesti ce simti..?

Si crestem prin prisma trairilor ce ne leaga pe amandoi,dar nu maturitatea e drumul pe care il urmam,inca nu...ci amestecul intre infantilism si capacitatea de a intelege ceea ce simtim.Acum,e doar un joc de copii..un joc in doi .

Ne jucam in fiecare zi cu soarta si o punem la incercari.Incepe sa ne placa,desi suntem constienti ca acest joc e putin periculos.E ca atunci cand copii fiind ne jucam cu chibritele pentru ca e fascinant cum se intampla miracolul aprinderii unei luminite din nimic (de fapt "orice lucru are un impuls asa cum dragostea se naste dintr-o scanteie numita iubire "asa cum spui tu mereu ),cu toate ca stim ca ne putem arde.

Capitolul IX-De ce?

2010-08-27T02:16:00.000-07:00

Apune soarele...

...simt un gol ..de cand nu te mai simt atat de aproape nu mai sunt eu ,uit sa zambesc ,sa ascult simfonia noptilor de august,sa alerg prin ploaie asa cum faceam inainte doar gandindu-ma la tine ..imbratisam stropii reci si ma prindeam in dansul lor in ritmul ametitor al batailor inimii mele ,cand emotiile ma cuprindeau doar auzind pe cineva pronuntand numele tau ...

De ce imi lipsesti atat?...poate pentru ca imi dai puterea sa zambesc ..pentru ca m-ai ajutat sa ma cunosc pe mine ..ai reusit sa dezlegi misterul cubului de gheata ..sa privesti prin imaginea neclara ,prin ceata gandurilor mele,sa parcurgi panza de paianjen care ma tinea prizoniera in lumea mea.

De ce tot apari ca o fantasma ori de cate ori incerc sa fug de amintirea ta?
..poate pentru ca ea insasi,amintirea ta,e mai puternica decat vointa mea ,sau poate ca ea stie mai bine ca nu trebuie sa dispara,sa se evapore,pentru ca stie ca nu-mi va fi deloc mai bine daca o resping ,pentru ca spre deosebire de mine ,intelege ca in acest joc cu nuante de lupta ,data intre inima si mintea mea ,cel din urma adversar nu are nici o sansa,iar victoria primului e un fapt inevitabil,ba chiar neindoielnic...

Dar mai ales de ce nu spui nimic ?..de ce lasi tacerea sa se astearna intre noi doi ca o cortina care desparte actorul de publicul sau ,lasandu-i un gol imens prin neputinta de a ramane pentru totdeauna in fata celor care il asculta in durerile si tristetile sale,ce apar necontenit prin fiecare personaj,care capabili sa inteleaga o drama dubla ,pe cea a personajului ,atat cand acesta este sortit unui destin crunt,dar si pe cea a actorului ,care zambeste si traieste rolul primit ,dand dovada de o forta si o tarie enorma,desi,nu de putine ori,in spatele scenei,ajungand in culise isi striga propria sa nefericire.

De ce tac si eu ?...eu care urasc atat de mult tacerea ..sunt si eu o lasa ..acum,imi lipseste vointa si mie ...

"Mai spune-mi barem un cuvant
Doar unul cum spuneai
In taina ranile ne dor,
Nici tu n-ai pace,n-ai ."
T.Storm

Romantic moment

2010-05-31T11:30:00.000-07:00

...lucrurile simple aduc fericirea..pacat ca nu stim sa le privim ..sau chiar daca le privim ,nu vedem esentialul ... razele soarelui ne incalzesc in fiecare zi fara sa ne ceara nimic in schimb ,stropii de ploaie se pierd in parul nostru ,adierile de vant ne ating usor obrazul ...sunt atatea lucruri minunate ..sa zambim privind in ochi pe cel ce timid trece pe langa noi ,sa nu uitam sa spunem "Multumesc" ,sa invatam sa primim si sa oferim,sa zburam cu gandul pentru ca acesta este primul pas pentru a reusi ,sa speram ,sa visam,sa credem in noi ...ceilalalti vor spune intotdeauna "nu esti bun "..sa invatam sa raspundem corect :eu decid daca sunt bun sau nu ,totul sta in capacitatea mea de a-mi transforma visurile in realitate ,niciodata nu vei fi mai bun incercand sa imi spulberi mie sperantele .

Motto-ul zilei :Mai bine regret ce am facut ,decat ce nu am facut .

Les jeunes d'aujourd'hui...

2010-04-17T06:03:00.000-07:00

La solitude …
On a lance des centaines de programmes visant a prevenir les jeunes sur les effets nocifs que l’alcool,le tabac et les drogues ont sur leur vie ,mais la cause principale qui conduit a la consummation des substances toxiques ,n’est pas l’envie d’essayer quelque chose de nouveau ,ou les excentricites ,mais au contraire,l’absence de l’entourage ,de le groupe d’amis.OUI,la solitude est la principale cause qui conduit a ces defauts.
La socialization,l’integration dans un groupe d’amis, est pour certains d’entre nous,un seuil difficile a depasser.
“Suis –je seul?” se demandait Eugen Ionescodans son article “Antidotes”(1977) en essayant de donner une reponse et de definer le sentiment de la solitude.Il pense qu’il n’y a pas de solitude,que les solitaires sont ceux qui osent penser differement et d’imposer leur proper facon de penser.Ainsi,la solitude n’est pas seulement un phenomene negative.
Cette condition caracterisee par l’introversion,la tristesse,la depression est cause par: des desaccords familiaux ,la tromperie dans une relation ,des echecs etc.
Mais ,peut la solitude etre surmonte?Peuvent les jeunes se batter pour gagner et s’imposer devant les autres sans avoir peur qu’ils soient etiquetes comme “des etranges”?
OUI,certainement .Les jeunes sont”le moteur de la societe”,mais ils ont besoin de soutien,d’aide.
La communication demolit des murs ,cree des ponts ,conquiert des empires!La communication est la solution !
La solitude peut etre un farouche ennemi s’il n’est pas vaincu au temps!
On doit apprendre a demander de l’aide lorsqu’on a besoin parce que quelqu’un sera toujours la pour nous aider.
La solitude n’est pas une solution ,ne pas se faire attrape dans ses filets ,qu’il peut etre un piege d’ou vous ne pouvez pas echapper.
Tu dois apprendre a etre toi!Il faut!Tu dois aller avant les spectateurs et jouer le role de votre vie!
Laissez-vous les sentiments negatifs et la solitude dans les coulisses ,la scene vous attends!

Parfum de primavara ...

2010-04-08T05:38:00.000-07:00

seulement moi

2010-03-28T10:32:00.000-07:00

Cub de gheata - Intrebari ...

...de cateva zile ma tot gandesc cum sa incep ,cum sa incep sa imi redau pe coala alba de hartie gandurile ..ma tot framanta o intrebare : e orgoliul o calitate sau un defect? si daca e defect ...de ce? ..si daca e calitate ..de ce?
..daca m-ar fi intrebat cineva anul trecut daca sunt sau nu o fire orgolioasa ,poate nu as fi stiut ce sa raspund..acum,insa,mi-am dat seama ca da ,sunt foarte orgolioasa si din cauza orgoliului meu la care se adauga si un strop de lipsa de curaj (sau poate ceva mai multa lipsa de curaj) ajung sa regret anumite reactii si vorbe .
stiu,nu sunt perfecta ..si nici nu pretind asta ,daca as fi asa ,nu ar mai avea nimic farmec ,si nu as mai fi speciala in felul meu ,insa ...
poate e o calitate a mea ,orgoliul.. si poate asa trebuie sa fiu ,asa trebuie sa reactionez,asta ma face diferita de ceilalti ,e ceea ce ma individualizeaza...poate e arma mea impotriva rautatii celorlalti,poate e scutul ce ma apara de realitatea care m-ar dobora pentru ca sunt mult prea sensibila si visatoare uneori ..de cele mai multe ori .
si ,oricum ,e un "orgoliu pozitiv " ,nu fac rau nimanui ..sau poate da ..sau poate ma ranesc singura fara sa imi dau seama,pentru ca e ceva inconstient ..desi uneori sunt orgolioasa pentru ca asta vreau,pentru ca asta gandesc .sau ma las prada intuitiei de moment.
dar,poate fi si un defect ...un defect care se incapataneaza sa nu dispara ,sa fie prezent intotdeauna in relatia mea cu ceilalti si care ma indeamna sa am aceasta atitudine rece,distanta..care imi da si aceasta lipsa de curaj ..care ma impiedica sa risc chiar si atunci cand riscul nu e atat de mare ,iar consecintele pot fi frumoase ...
e atat de complicat ...si totusi incerc sa ma cunosc,stau de vorba cu mine insumi si incerc sa ma descopar,sa aflu de ce sunt asa cum sunt ,care e calitatea care ma defineste cel mai bine,dar defectul cel mai mare ...si mai sunt si ceilalti..care poate nu ar trebui sa conteze asa mult ..dar totusi nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca poate unii incearca sa se apropie de acest cub de gheata,iar raceala ghetii ii impiedica sa cunoasca ceea ce se ascunde in interiorul cubului si ii indeparteaza,sau pe multi ii raneste...
..si tot nu am aflat un raspuns la intrebarea mea ...da,sunt o fire dilematica,prea complexa ..dar uneori atat de usor de citit ..ca paginile unei carti deschise larg cititorilor .
..incercand sa fiu asa cum sunt , stiu ca ,undeva,cineva ,poate sa ma inteleaga mai bine decat ma inteleg eu ..sau nu ..nu-mi ramane decat sa fiu eu in continuare si sa las ca cei ce cu adevarat merita.. sa ma cunoasca,iar daca fiind asa ,gresesc ,imi asum si asta ,impreuna cu riscul de a pierde uneori zambetele celor la care poate tin mai mult decat imi dau seama ...zambetul meu il ofer celor care conteaza pentru mine sperand ca ei vor intelege ceea ce simt cu adevarat,dar imi e atat de greu sa exprim in cuvinte ..uneori,"words don't come easy to me" ...alteori,desi lasand deoparte teama ,spun ceea ce simt ,mesajul ajunge tot codificat la destinar ..si atunci .. "what do you say when words are not enough ? "

Cub de gheata -capitolul IV

2010-02-20T08:40:00.000-08:00

Capitolul IV - Amicitia ,amicitiae
...N.amicitia ,D.amicitiae ,Ac.amicitiam...gata si lectia la limba latina pe ziua de astazi ..o lectie care mi-a trezit nu doar interesul ,ci a trezit in mine un sentiment profund prin magia si intelesul cuvintelor.
"Prietenie" ,cateva litere alaturate ,cateva consoane si vocale prinse intr-o hora ,silabe scurte ce pronuntate aduc pe buze gustul mierii sau al pelinului...
Ce este oare prietenia ?Cine sunt acele persoane pe care le numim "prieteni"?
Dintotdeauna am visat la o prietenie adevarata,intrebandu-ma in acelasi timp daca exista o astfel de relatie si pe ce se bazeaza ea...sau cat de mult conteaza sa ai prieteni langa tine ..si stiu ca nu sunt singura care se gandeste la asta .
Am incercat totusi sa ma lamuresc si sa imi creionez in minte portretul unui prieten adevarat si sa definesc ,pornind de la propriile principii ,notiunea de prietenie.
Nu stiu cum e pentru altii,insa pentru mine un prieten adevarat esre cel care imi este alaturi la greu mai intai,si apoi la bine ,care ma sprijina atunci cand am nevoie,care imi da un sfat,care ma asculta,care ma critica atunci cand gresesc si ma apreciaza atunci cand merit.
...un prieten adevarat e cel care imi spune "STOP" ,cand uit sa ma opresc si care ma indeamna sa merg mai departe ,sa lupt atunci cand cred ca totul e in zadar..e cel care imi aduce zambetul pe buze si sterge fiecare lacrima ,cel care nu ma dezamageste indiferent de situatie ,care crede in mine atunci cand ceilalti sunt sceptici...
prietenul adevarat e persoana care stie sa ma aduca cu picioarele pe pamant atunci cand visez prea mult ,dar stie sa imi dea si aripi sa zbor,sa cred in mine ..persoana alaturi de care simt ca sunt eu ,cu defectele mele ,peste care trece,cu calitatile mele pe care le admira ...
..e mereu fidel si sincer ..capabil sa ofere totul fara sa ceara nimic in schimb ...prietenul adevarat e asemeni curcubeului care apare dupa fiecare ploaie , colorandu-mi viata,inveselindu-mi ziua...
...dar exista oare prietenul adevarat ? ...da ,exista doar ca uneori trece pe langa noi ca o fantoma ..uneori cautam aceasta persoana acolo unde nu trebuie .
cat de mult apreciem insa prietenii adevarati ..prea putin as spune eu .Se intampla uneori sa uitam sa il oprim si sa ii spunem" Multumesc ca existi !"...se intampla ca in extazul nostru sa nu il mai vedem ..pe el,prietenul care ne-a ajutat atat,care s-a lasat pe el ,pentru a ne sprijini pe noi .
Si..prietenia ...cum se naste prietenia ? De unde stim ca e una adevarata ? Ce reprezinta pentru noi ? ...ei bine,pentru mine cea mai frumoasa prietenie e cea care se naste din nimic ...din intamplare ..ca un truc magic ..nu stii cand incepe ..doar te schimba ..esti altcineva ..de fapt esti tu !
..iti aduce un strop de culoare in monotonia vietii..dar la fel de repede dispare.
Uneori nu stii daca e o prietenie adevarat,daca iti face bine sau rau ..e ca un antidot ,il iei in speranta ca te vei face bine ,insa poate avea si efecte adverse...e efemera? ..poate ..desi multi mi-au spus ca exista prietenii pentru o viata ..suna atat de frumos ,chiar poetic ..dar...
daca ar fi sa definesc intr-un cuvint prietenia as spune simplu RECIPROCITATE ...si acum sa dezvolt :prietenia trebuie sa aiba la baza:sinceritate,respect,incredere,ajutor.
De-alungul anilor ..inca de cand eram clasa intai am tot dat definitii ale prieteniei ..unele puerile ..altele profunde ..
PRIETENIA :
-e atunci cand colega imi imprumuta si mie rigla ei si creionul daca ale mele s-au rupt
-atunci cand colegul meu mi-a dat un martisor cu o fetita si era asa frumoasa ..mi-a spus ca seamana cu mine ...
-azi ,colegul meu de clasa m-a ajutat la tema la matematica ...asta e prietenie
...si timpul a trecut
-azi am fost foarte suparata,nimic din ce faceam nu-mi iesea bine ,Nicoleta si Georgiana au incercat sa fie alaturi de mine ..toata ziua mi-au zambit si au incercat sa ma faca sa zambesc ...asta numesc eu prietenie ...
-prietenia e un sentiment contradictoriu ...uneori bun ,alteori rau ..
-prietenia e ca o raza de soare intr-o dimineata de primavara ..iti lumineaza ziua si te insoteste pe cararile fericirii..
Cati dintre noi stim sa fim prieteni adevarati ? Cati stim sa pastram o prietenie ?
si totusi ..sunt oare eu o prietena atat de buna ?..inca ma gandesc la asta ...

LETTRE POUR UN AMI ..

J'ai besoin de toi mon bon ami...

Quand j'avais besoin de toi
Tu etais ici
Je veux te remercie
Pour tout ce que tu fais pour moi
Et dans chaque nuit
Je pense a toi .

Tu es comme l'eau
Pendant la secheresse
Tu es comme une fleur
Perdu dans le neige
Toujour a cote de moi
Souriant et en disant
"Souriez ma cherie !
Profitez de la vie ! "

Cub de gheata -capitolul III

2010-02-06T09:51:00.000-08:00

Capitolul III -La granita intre copilarie si adolescenta ...

"...anii adolescentei presara mii de vise pe cararea vietii mele ...imi aduc zambete si lacrimi ,dar si cele mai frumoase sentimente ...ma poarta pe aripile tineretii prin poienile pline de amintiri ce vor ramane pentru totdeauna in sufletul meu .

Cei mai frumosi ani ..anii copilariei mi-au daruit inocenta si candoarea,fericirea si blandetea ,cele mai frumoase cadouri pe care le-as fi putut primi ...anii de liceu , au venit cu un iz de speranta ,oferindu-mi curajul,surasul si increderea ca pot face orice imi doresc ,ca toate dorintele pot deveni realitate.

...amintirile le voi insira pe toate ca margelele pe o ie ...voi pastra din fiecare intamplare doar ce este frumos si voi sterge cu buretele orice esec ...

Acum cand scriu aceste randuri,imi dau seama ca poate sunt putin deosebita de ceilalti,pentru ca ,prinsa intre doua etape ,in interiorul meu se da o batalie intre esenta magica a copilariei,cu sentimentele si trairile ei infantile si stropul de maturitate adus cu sine de cea de-a doua etapa,cea a adolescentei .

...las un gand pentru mai tarziu ...

dulce copilarie ...vorbele copilului din mine

DECLARATIE PENTRU MAMA

Totul era ceata si nu puteam distinge mai nimic în jurul meu. Simteam doar o mâna calda ce ma mângâia si ma legana de fiecare data când plângeam. Mai târziu vedeam doi ochi mari si verzi ca iarba proaspat rasarita pe dealul posomorât care acum vedea din nou soarele primaverii, un par negru ca abanosul si un zâmbet dulce pe buzele rosii ca fraga. Glasul firav si chipul de înger ma alintau în fiecare seara cu vorbe calde si povesti de noapte buna ...stiam acum ca îngerul acela are un nume, un nume sfânt pentru mine, pe care abia putin mai târziu am putut sa îl pronunt si care stârnea în mine, cât si în ceilalti o bucurie enorma, avea un farmec aparte ... mama."Mama ", floarea rara ce rasare în fiecare primavara, soarele cald ce se iveste în fiecare dimineata pe bolta înalta, luna ce lumineaza cerul înnorat în fiece noapte ....Fiecare zi era o binecuvântare în prezenta ei, fiecare tristete devenea o bucurie, fiecare vis devenea realitate, pentru ca stia sa îmi dea speranta, sa ma îndrume si sa îmi calauzeasca fiecare pas, sa-mi fie alaturi atunci când îmi era greu si sa îmi spuna o vorba buna atunci când aveam nevoie de un sfat. Am simtit cadura si iubirea ei în prima zi de scoala, când cu sfiala paseam într-o lume necunoscuta mie. M-a ajutat sa trec peste teama ce ma stapânea si sa înteleg ca începând din acel moment trebuia sa învat sa ma desprind usor de ea si sa învat sa îmi iau încetul cu încetul zborul - asemenea porumbelului - de cuibul cald si protectia mamei ...Mama a fost lânga mine, îmbratisandu-ma si stergându-mi lacrima ce îmi brazda obrazul atunci când am simtit pentru prima data ce înseamna dezamagirea si a stiut de fiecare data sa-mi aline durerea. A stiut sa ma ierte de fiecare data când greseam si sa ma asculte oricând am avut nevoie ,sa îi împartasesc gândurile mele ...Astszi îmi doresc mai mult ca oricând sa îi spun cât de mult o iubesc si sa îi multumesc pentru fiecare clipa în care mi-a fost alaturi necondit ionat, uitând de nevoile ei doar pentru a ma face fericita pe mine ...TE IUBESC, MAMICO !

cuvintele adolescentei ... din cutia de vise

Protagonistes d'un conte de fees

comme un jeu d'enfants

tu viens,je pars

toujours en retard

comme un jeu d'enfants

tu viens ,je pars...

des mondes differents.

tu es la neige

je suis le soleil

tu es la mer

je suis la terre

de nombreuses frontieres

...mais je vis pour toi

et tu vis pour moi

deux mondes differents

les memes sentiments.

deux vies et deux coeurs

deux etoiles,deux fleurs

dans le jardin d'amour.

passageres dans un vol interminable

a dos d'oiseaux ,le couple admirable.

protagonistes d'un conte de fees.

...odata cu trecerea anilor alte ganduri ma inconjoara "

2010-02-01T10:22:00.000-08:00

Capitolul II - Ganduri ...

Cu o cana de ceai in mana se apropie de fereastra ..un fulg de nea loveste usor in geam..zambeste ...acel zambet care ascunde mister,ganduri pe care doar ea le cunoaste,cel mai frumos cadou pe care il poate oferi celorlalti...
...in aer se simte inca mirosul de lamaie proaspat desfacuta ...se aseaza in fotoliu si isi incepe prima pagina din noul jurnal ...
"Suntem actori ..da,chiar suntem actori pe scena vietii ,jucand in fiecare zi un alt rol .In fiecare zi ,ne trezim si repetam in fata oglinzii replicile invatate seara trecuta;zambim ,sau plangem,suntem veseli ,tristi,entuziasti,calmi sau nerabdatori,timizi sau din contra indrazneti,asa cum ne cere regizorul sau scenaristul sa fim .Dar cine e acest scenarist?Cine e acest regizor asa exigent? ...poate chiar noi suntem ..da noi,ne dirijam propria viata,suntem propriile noastre marionete.
Suferim ,uneori ,dar e numai vina noastra pentru ca scriem un scenariu prost,pentru ca din lipsa de inspiratie si graba "aruncam" pe hartie detalii fara rost,vorbe care odata spuse nu se mai pot sterge,cuvinte care dor,fara sa ne dam seama ca timpul nu il mai putem da inapoi oricat ne-am dori ...
...mastile ..era sa uitam de masca ,cel mai important detaliu ..in fiecare zi o noua masca sub care sa ne ascundem,sa nu lasam sa se vada ce ascundem in suflet ,ce simtim cu adevarat...poate e mai bine asa ,poate nu ,poate ar trebui sa plangem atunci cand ne doare si sa radem cu gura pana la urechi atunci cand simtim asta ,sa strigam tuturor fericirea noastra ,sa cantam,sa dansam,sa ii lasam pe ceilalti sa ne cunoasca asa cum suntem...sa lasam mastile deoparte!
..sa jucam rolul vietii,sa pasim cu incredere pe scena ,sa iesim in fata si sa primim cu bucurie si mandrie criticile si aplauzele meritate"
In camera se simte un fior de frig ,inchide jurnalul fara sa uite sa aseze pe pagina trandafirul care uscat de trecerea timpului pentru ea isi mai pastreaza si acum mireasma imbatatoare ...

2010-01-29T10:42:00.000-08:00

Cub de gheata

Capitolul I-Portretul unei fete

...in acorduri de chitara,intr-o seara,sub clar de luna ,o mana delicata isi incepe povestea.O poveste fara un inceput anume ,o poveste diferita de cele scrise de marii autori pe file de aur,o poveste fara printi si printese,pur si simplu povestea ei .
Cine este ea?
...un mister,un gand ce zboara,o barca fara vasle si fara carmaci care se lasa purtata de valsul valurilor marii in infinitul largului pentru ca apoi ,revenind,la mal sa aduca primele raze ale soarelui ce incalzesc portul trezindu-l la viata.Asa e ea,un pic diferita,speciala in felul ei .
...multi spun ca simplitatea e mantia ce o poarta pe umerii sai in fiecare zi ,altii ,din contra,enigma ce o inconjoara ca un scut aparand-o de realitatea superficiala,pastrandu-i inocenta surasului ei ,candoarea,privirea clara ce tradeaza o timiditate eleganta.
Asa a fost mereu si poate ca asa va ramane,pierduta printre vise,mereu cautand idealul,poate prea perfectionista ,cu un "pesimism realist",cu o filosofie proprie si o alta definitie a vietii.
...ca o picatura de roua ,un strop de miere, ca un tablou in mii de nuante,fara o forma clara ,chiar ca un strop de apa ,uneori ca un cub de gheata mult prea rece,prea pur,prea transparent.
Ambitioasa ,isi doreste intotdeauna mai mult ,mai mult din ce poate ea obtine,prin propriile forte,nu din ceea ce ii pot ceilalti oferi,pentru ca independenta este telul ei...poate pentru altii doar un statut,pentru ea ,un fel de a fi,puterea de a striga tuturor ce crede i-o ofera doar independenta.
Intr-un caiet din cufarul ascuns in podul casei,printre panze de paianjen si praf ,mai stau si acum scrise randurile a caror lectura ii da forta si incredere in sine ori de cate ori le citeste : "Omul este asemenea unui creion,trece prin viata lasand in urma un semn al existentei sale."Ea este creionul ,care bine ascutit scrijeleste in jurnalul tineretii sentimente,ganduri,intamplari adunate toate precum semintele in palaria florii-soarelui.
Increderea,respectul si prietenia sunt ingredientele care intr-un amestec perfect se transforma in elixirul ei magic,pe care nu oricine il obtine si la care poate multi aspira ,dar cunoscand sansele limitate pe care le au putini sunt cei care ,persevereaza, unii oprindu-se la primele trepte ale acestei "scari ".
Nu e perfecta ,poate nici nu si-ar dori ,insa fiecare defect scoate la iveala o noua latura a sa ,care spre deosebire de cei din jurul ei ,o infrumuseteaza ,dandu-i un farmec aparte ;greseste,a gresi e omenesc,dar incearca sa invete din fiecare greseala pe care o face;uneori pierde ,din cauza impulsivitatii,alteori tocmai aceasta atitudine a sa asemanatoare cu un amestec intre furia vulcanului si linistea oceanului ,tocmai aceasta spontaneitate,sau din contra ,calmitate o ajuta sa reuseasca in tot ce isi propune.
Atat de imprevizibila uneori,te face sa te intrebi daca o cunosti cu adevarat,daca ea,cea care actioneaza la un moment dat ,este cea pe care pretindeai ca o stii...si totusi multi spun ca e ca o carte deschisa ale carei file pot fi rasfoite insa chiar si asa cuvintele inscrise in ea ,cateodata par ca isi schimba locul pentru a crea si mai multa ambiguitate si pentru a mentine bariera care ii impiedica pe ceilalti sa vada in intregime esenta,sa afle ce se ascunde in interiorul cubului de gheata.
Fericirea,care pentru multi e scopul suprem,pe care cu greu il pot atinge desi lupta continuu,se zbat,calca totul in picioare pentru a o dobandi,pentru ea e doar o stare,trecatoare intr-adevar ,dar o stare de implinire,pe care o resimte ori de cate ori are nevoie de o motivatie.
De ce e asa simplu pentru ea ?
...pentru ca ceilalti nu cauta fericirea acolo unde trebuie ,pentru ca nu cunosc adevaratul sens al cuvantului "fericire";toti au asteptari mari ,fiecare dandu-i alt inteles;pentru ea insa fericirea sta in simplitatea lucrurilor:o floare ce se deschide in lumina pura a soarelui intr-o zi de primavara,un zambet de copil,o picatura de ploaie,o adiere de vant ce mangaie firele spicului de grau aplecandu-le usor,un fulg de nea.
Chiar daca pare atat de prinsa in realitatea de zi cu zi,se refugiaza uneori in lumea ei , citind sau scriind versuri,ascultand cantecul pasarilor in plimbarile in aer liber,visand..da,visand cu ochii deschisi ...la ce? nici ea nu stie uneori la ce viseaza dar se lasa prinsa in mrejele visului si purtata de imaginatie pe culmile fanteziei.
O adolescenta,care la fel ca si ceilalti e nehotarata,azi vrea ceva si lupta pentru a-l obtine si atunci cand crede ca asta e telul mult cautat,totul capata o intorsatura diferita si ceva nou o atrage ;asa ca lasa in urma totul (fara sa stearga urmele ci doar pastrandu-l undeva in mintea ei) si porneste intr-o noua aventura.
Nu spune niciodata "NU "provocarilor .Desi se simte atat de obosita sa caute raspunsuri,ceva o impiedica sa refuze,ceva din interiorul ei ,orgoliul am putea spune ,dorinta de a face tot ce ii sta in putinta pentru a demonstra ca poate,ca are vointa,curaj,ca nu se teme de nimeni,ca niciun adversar nu are ceva in plus fata de ea.
...totusi apare si teama ...teama de a fi invinsa,de a se dezamagi pe sine ,de a-i dezamagi pe cei apropiati ,teama de a se opri in fata unui obstacol dupa ce a strabatut atata drum,din simplul motiv ca ar putea sa piarda ;acea teama asemanatoare cu a alpinistului care dupa ce urca muntele se opreste la ultima stanca si nu inainteaza pentru ca ii este frica sa nu se rupa franghia;sau teama geniului care in laboratorul sau stapaneste toate tainele stiintei ,dar care in fata celorlalti se blocheaza atunci cand trebuie sa faca o demonstratie gandindu-se prea mult la un posibil esec.
Nu e ea daca nu spune ce gandeste atunci cand are curaj,daca nu se implica,daca nu ajuta pe cei care au nevoie de ea,daca nu zambeste,sau daca nu roseste la fiecare compliment primit;daca nu plange ca un copil la fiecare dezamagire,tradare,de fiecare data cand prietenia pe care o credea adevarata se pierde la fel de repede cum a aparut.
..mult prea complicata si totusi atat de simpla ,fara o definitie exacta,fara sa fie o copie a celorlalti,are mereu calea ei... greu de convins,face doar ce crede ea ca este corect si isi asuma responsabilitatea pentru lucrul respectiv,desi cateodata si-ar dori sa evadeze ,sa treaca peste regulile pe care chiar ea si le-a creat.
Putini sunt cei care vor reusi sa o inteleaga ,sa o cunoasca cu adevarat ,insa fiecare gand si-l va asterne pe hartie lasand celorlalti libertatea de a-i critica fiecare atitudine ,de a-i urma sfatul sau de a visa alaturi de ea ,de a se bucura impreuna cu ea .

2010-01-27T03:52:00.000-08:00

Poveste

refren : Aceeasi chitara rasuna iara

In gradina sub castanul batran

Aceeasi voce amara ne-ncanta iara

Dar el e acum mult prea batran.

Te-a asteptat o vara

Te-a asteptat chiar doua

Dar tu ,nu ai mai venit

Si iarna fulgi de nea

Si vara stropi de roua

In parul lui s-au risipit.

refren : Aceeasi chitara rasuna iara

In gradina sub castanul batran ,

Aceeasi voce-amara ne-ncanta iara

Dar el e acum mult prea batran.

Cu gandul la tine ,

Cu lacrimi in privire,

Nu a-ncetat nicicand sa spere,

Si vara dupa vara

Si iarna dupa iarna

Te cauta in fiece-adiere.

Era o Duminica dupa-amiaza plictisitoare..chiar foarte plictisitoare ...asa ca mi-am zis "De ce nu? Daca altii pot ,eu de ce nu as canta la chitara ?" ...versurile melodiei sunt compuse de mine ,vara trecuta(melodia din videoclip nu e in intregime ..lipseste ultima parte )..la chitara nu stiu sa cant ,dar am "zdranganit " si eu cate ceva ..astept opinii si commentarii

P.S daca doriti sa comentati si nu aveti cont ,alegeti "Anomin" ,dar va puteti trece numele in comentariu

Coffee break 1 -Things that can make us proud of us

2010-01-09T07:20:00.000-08:00

Have you ever done something that made you proud (of you)?
Sometimes ,we want so much to win money and to be famous but we always forget to understand other people,to help a person or to give something without wanting nothing back.Having money and being famous isn’t everything in our life.We should do something for our soul too.When was the last time you helped and old person to cross the street,or you gave a flower to a classmate?I know..there was a long time ago,wasn’t it?
I’m going to tell you a short story about a girl called Teresa.She was 17 years old when she moved in a new town with her mother and her father.She was alone,she hadn't got brothers or sisters ,so she was a bit selfish..a bit more.
She loved clubbing,shopping and visiting different countries.She had always what she wanted and never needed something without having that thing.
When she went to a new school she was very angry because she had left in the other city all her friends.She met new people there but didn’t want to have new friends because she knew that they were poor .She prefered being alone.She went to school every day with her new car and laughed of them anytime she had the opportunity.
Something happened one day at her’s fahter office and everything went down.They were losing money all the time .After a few months they were so poor that they couldn’t afford to buy fuel for their car or enough food to eat.She was so unhappy..she didn’t want to go to school anymore.
One day ,after school,the kids went to the park to play football.She was there too.She tried to run when she saw them ,but a car was coming very fast .A boy saw the car and in a few seconds he was there saving her by pushing her on the grass.She was very scared but saved.She couldn’t understand why that boy ,whom she was laughing of ,saved her by putting his life in danger.
Next week she went to school where she met him again .Teresa thanked him and asked him “Why did yo do that? “.The boy answered : “even if you were so selfish and bad with us I couldn’t let you die in an accident…I couldn’t be so selfish (they laughed) .
From that day the girl started to be a nice person and helping other people.In the time they had money problems ,the other children helped her,and after her family recovered she asked her father to help a poor family that was living in an old house near the school.
Like you saw ,people can change.We can change ,we can be better,nicer and less selfish.
I hope you learned something of this story,and tomorrow ,you’ll start doing things which make you proud of what you are …a good person.

2010-01-04T11:00:00.000-08:00

Petit histoire d'amour

comme d'habitude elle va dans le parc
comme d'habitude rencontre l'enfant
comme d'habitude elle ne parle pas
comme d'habitude il ne dit rien.

mais aujourd'hui elle parait ravissante
mais aujour'hui il a l'air charmante
en la voyant toute sa monde a change
parce que dans ses yeux il veux se perdre...

deux enfants avec l'air mature
mais tres timides, pour dire "bonjour"
leur histoire d'amour ainsi a commence
nous laissons le temps pour decider ...

en passant les annees,comme un rose
leur petit histoire, fleurit merveilleuse
mais aujourd'hui en se regardant
ils disent que l'amour est pour l'ame un cle.

2009-12-15T09:11:00.000-08:00

Azi au cazut si primii fulgi de nea ...cand nimeni nu mai spera sa se intample asta
M-a trezit ceasul care suna de dimineata ,pentru ca uitase ca am intrat in vacanta ..uitase el sau uitasem eu sa ii amintesc? ...m-am ridicat din pat incercand sa il opresc cat mai repede sa nu imi fure si dramul de somn care imi ramasese si am privit pe fereastra ...totul era acoperit de o mantie alba,copacii saraci si pustii se imbogatisera peste noapte castigand loteria iernii , vantul recapatase puteri si venea in vizita pe la ferestrele tuturor ,iar bunicul ,matinal ca de obicei,iesise sa dea zapada .ce putea fi mai frumos de atat ?...grabita am imbracat o haina mai groasa si am iesit sa ma conving ca nu e un vis ci realitate .
Mirosul proaspat al iernii si albul imaculat al zapezii erau tot ce aveam nevoie pentru a incepe o zi desprinsa parca din basm.Si era doar inceputul ...la bucataria mama ma astepta cu un ceai fierbinte si paine prajita cu dulceata,la radio se auzeau colinde si pe strada ,copiii ,bucurosi si entuziasmati de primii fulgi de nea pornisera cu saniutele gata pregatite spre derdelus.
Bucuroasa ca Mosul nu ma uitase nici anul acesta si primisem deja primul cadou ,am hotarat impreuna cu verisoara si fratele meu sa impodobim bradul ..ca de fiecare data ,i-am adunat pe toti cei dragi si acompaniati de sunetul clopoteilor si colinde am inceput sa asezam unul cate unul globuletele..unele pastrate cu sfintenie de cand eram mica ,altele noi ,altele primite in dar de la prieteni ,fiecare isi avea locul lui ,de seama in pomul de Craciun.
Tata ,ca in fiecare an verifica ghirlandele si instalatiile si ne ajuta sa punem steluta din varful bradului...un vis ..un vis frumos pe care il traiesc in fiecare iarna in preajma sarbatorilor ..un vis din care nu as vrea sa ma trezesc nicicand.
Va urma !

Back in time

2009-11-21T10:18:00.000-08:00

just for one day i tried to go back in time ..impossible,you'd say ..but it's very easy ..look i did it ..enjoy the photos

NATURE

2009-11-11T09:05:00.000-08:00

IN ORDER TO HAVE A BEAUTIFUL LIFE WE HAVE TO BE CAREFUL AND HELP THE NATURE TOO...HERE ARE SOME PICTURES I TOOK WITH THE NATURE ..ENJOY THEM

Inceput de drum

2009-10-26T10:43:00.000-07:00

Sute de idei,mii de cuvinte,atatea lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu ceilalti,atatea ganduri ce stau ascunse intr-o cutie de cristal,inchise de atata timp cer astazi eliberarea,cer sa fie auzite,sa fie ascultate si de ce nu sa fie apreciate.
Gata! ..A venit momentul sa strig sus si tare ce cred,sa spun lucrurilor pe nume,sa fac cunoscute ideile unei adolescente,care ,ca multi altii la varsta ei ,vrea sa schimbe ceva,sa cucereasca lumea,sa implineasca vise...
Un nou orizont s-a deschis ...intr-o lume in care putini sunt cei care au ceva bun de spus,eu am puterea de a da o definitie vietii ,de a contura libertatea pentru ca omul este asemeni creionului,trece prin viata lasand in urma un semn al existentei sale.