CETATEA NEAMŢ

CETATEA NEAMŢ, MUZEUL DE ISTORIE ÎN AER LIBER

Drumul până la Cetatea Neamţ e uşor de găsit având ca reper oraşul Târgu Neamţ. În târgul lui Creangă se ajunge uşor de la Piatra Neamţ, pe DN 15 C, parcurgând circa 44 de kilometri. Un viraj la stânga din intersecţia cu sens giratoriu din centrul oraşului şi maşina te lasă chiar la poalele Cetăţii după ce treci pe lângă stadionul denumit - cum altfel - Cetatea.

Că e o zonă de interes turistic îţi dai seama după aglomeraţia de localuri, chioşcuri şi comercianţi postaţi strategic la intrarea pe aleea Cetăţii. E vorba de o „destinaţie ecoturistică”, aşa cum scrie pe un banner postat la bază . Nu se intră cu maşina, per pedes ai de urcat cam 500 de metri până la obiectiv. Un drum asfaltat, greu de luat în piept, dar urcuşul e presărat de băncuţe şi locuri de informare care uşurează efortul, iar finalul e grandios. După circa zece minute, ajungi la poalele Cetăţii în care pătrunzi după ce achiţi cinci lei taxa de intrare (sau trei lei, pentru elevi, studenţi, grupuri organizate de peste 15 persoane).

 

Intrarea e ca la metrou, cu turnicheţi ce contabilizează numărul de turişti, iar până la poarta muşatină ai de străbătut puntea în arc de cerc suspendată pe pilonii de piatră. Înainte să pătrunzi în fortăreaţă, primul obiectiv e „cursa de şobolani”, o capcană pentru duşmanii care atacau cetatea. Trapa inofensivă nu mai stârneşte acum decât zâmbete, iar vizitatorii de vară, mulţi dintre ei stranieri reveniţi acasă,  aruncă bănuţi printre gratii ca la Fontana di Trevi. Imaginea se repetă şi la fântâna din curtea interioară a Cetăţii, principalul obiectiv care te atrage odată ajuns în fortăreaţă.

După lucrările de restaurare desfăşurate între anii 2007-2009, Cetatea a căpătat o imagine mult mai atractivă pentru turişti. Indicatoarele te îndrumă să urmezi un itinerariu care trece prin camere amenajate ca în perioada secolelor XIV-XVIII. 
 

Astfel, pe latura de est pot fi vizitate, la parter şi demisol, închisoarea, monetăria, camera de provizii şi cuhnea (bucătăria). La etaj sunt „Neagra temniţă”, paraclisul „Sf. Nicolae”, o cameră de locuit, camera pârcălabului şi camera domniţelor. Pe latura de sud se afla un lapidarium (la demisol şi parter) şi o terasă, la etaj, locul de belvedere pentru Ozana cea frumos curgătoare şi o privelişte a târgului de sub Cetate. Pe latura de vest pot fi vizitate sala armelor, sala de sfat şi judecată, o sală de trecere, un iatac şi o cameră de taină. În interior atmosfera medievală e recreată cu ajutorul unor manechine şi a unor expoziţii de obiecte din vremurile în care fortăreaţa era apărată de plăieşii lui Ştefan.

 

Pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă, imaginea care predomină peisajul fiind steagul roşu al Moldovei, cu capul de bour, ce flutură pe coama cetăţii.